săgeta
See also: sageta
Romanian
Etymology
From Latin sagittāre, present active infinitive of sagittō.
Verb
a săgeta (third-person singular present săgetează, past participle săgetat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of săgeta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a săgeta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | săgetând | ||||||
| past participle | săgetat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | săgetez | săgetezi | săgetează | săgetăm | săgetați | săgetează | |
| imperfect | săgetam | săgetai | săgeta | săgetam | săgetați | săgetau | |
| simple perfect | săgetai | săgetași | săgetă | săgetarăm | săgetarăți | săgetară | |
| pluperfect | săgetasem | săgetaseși | săgetase | săgetaserăm | săgetaserăți | săgetaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să săgetez | să săgetezi | să săgeteze | să săgetăm | să săgetați | să săgeteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | săgetează | săgetați | |||||
| negative | nu săgeta | nu săgetați | |||||