sarmat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French Sarmates.
Adjective
[edit]sarmat m or n (feminine singular sarmată, masculine plural sarmați, feminine and neuter plural sarmate)
Declension
[edit]Declension of sarmat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | sarmat | sarmată | sarmați | sarmate | ||
definite | sarmatul | sarmata | sarmații | sarmatele | |||
genitive/ dative |
indefinite | sarmat | sarmate | sarmați | sarmate | ||
definite | sarmatului | sarmatei | sarmaților | sarmatelor |
Noun
[edit]sarmat m (plural sarmați)
Declension
[edit]Declension of sarmat
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) sarmat | sarmatul | (niște) sarmați | sarmații |
genitive/dative | (unui) sarmat | sarmatului | (unor) sarmați | sarmaților |
vocative | sarmatule | sarmaților |