scrâșca

Romanian

Etymology

From s- +‎ crâșca.

Verb

a scrâșca (third-person singular present scrâșc, past participle scrâșcat) 1st conj.

1. to gnash

Conjugation

    conjugation of scrâșca (first conjugation, no infix)

infinitive			a scrâșca
gerund			scrâșcând
past participle			scrâșcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scrâșc	scrâști	scrâșcă	scrâșcăm	scrâșcați	scrâșcă
	imperfect	scrâșcam	scrâșcai	scrâșca	scrâșcam	scrâșcați	scrâșcau
	simple perfect	scrâșcai	scrâșcași	scrâșcă	scrâșcarăm	scrâșcarăți	scrâșcară
	pluperfect	scrâșcasem	scrâșcaseși	scrâșcase	scrâșcaserăm	scrâșcaserăți	scrâșcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scrâșc	să scrâști	să scrâște	să scrâșcăm	să scrâșcați	să scrâște
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scrâșcă			scrâșcați
	negative		nu scrâșca			nu scrâșcați

References

• scrâșca in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN