semna
Romanian
Etymology
From semn. Possibly in part an adaptation of French signer.
Verb
a semna (third-person singular present semnează, past participle semnat) 1st conj.
- to sign
Conjugation
conjugation of semna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a semna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | semnând | ||||||
| past participle | semnat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | semnez | semnezi | semnează | semnăm | semnați | semnează | |
| imperfect | semnam | semnai | semna | semnam | semnați | semnau | |
| simple perfect | semnai | semnași | semnă | semnarăm | semnarăți | semnară | |
| pluperfect | semnasem | semnaseși | semnase | semnaserăm | semnaserăți | semnaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să semnez | să semnezi | să semneze | să semnăm | să semnați | să semneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | semnează | semnați | |||||
| negative | nu semna | nu semnați | |||||