sfârșit

Romanian

Etymology

From the past participle of sfârși.

Pronunciation

• IPA^(key): [sfɨrˈʃit]

Noun

sfârșit n (plural sfârșituri)

1. end

Declension

Declension of sfârșit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfârșit	sfârșitul	(niște) sfârșituri	sfârșiturile
genitive/dative	(unui) sfârșit	sfârșitului	(unor) sfârșituri	sfârșiturilor
vocative	sfârșitule		sfârșiturilor

See also

• fine
• capăt

Verb

sfârșit (past participle of sfârși)

1. ended

Declension

Declension of sfârșit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	sfârșit		sfârșită	sfârșiți	sfârșite
	definite	sfârșitul		sfârșita	sfârșiții	sfârșitele
genitive/ dative	indefinite	sfârșit		sfârșite	sfârșiți	sfârșite
	definite	sfârșitului		sfârșitei	sfârșiților	sfârșitelor