sfârșit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From the past participle of sfârși.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
sfârșit n (plural sfârșituri)
Declension[edit]
Declension of sfârșit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) sfârșit | sfârșitul | (niște) sfârșituri | sfârșiturile |
genitive/dative | (unui) sfârșit | sfârșitului | (unor) sfârșituri | sfârșiturilor |
vocative | sfârșitule | sfârșiturilor |
Derived terms[edit]
See also[edit]
Verb[edit]
sfârșit (past participle of sfârși)
- past participle of sfârși
Declension[edit]
Declension of sfârșit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | sfârșit | sfârșită | sfârșiți | sfârșite | ||
definite | sfârșitul | sfârșita | sfârșiții | sfârșitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | sfârșit | sfârșite | sfârșiți | sfârșite | ||
definite | sfârșitului | sfârșitei | sfârșiților | sfârșitelor |