sfărăma

Romanian

Verb

a sfărăma (third-person singular present sfărămă, past participle sfărămat) 1st conj.

1. Obsolete form of sfărâma.

Conjugation

    conjugation of sfărăma (first conjugation, no infix)

infinitive			a sfărăma
gerund			sfărămând
past participle			sfărămat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sfărăm	sfărămi	sfărămă	sfărămăm	sfărămați	sfărămă
	imperfect	sfărămam	sfărămai	sfărăma	sfărămam	sfărămați	sfărămau
	simple perfect	sfărămai	sfărămași	sfărămă	sfărămarăm	sfărămarăți	sfărămară
	pluperfect	sfărămasem	sfărămaseși	sfărămase	sfărămaserăm	sfărămaserăți	sfărămaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sfărăm	să sfărămi	să sfărăme	să sfărămăm	să sfărămați	să sfărăme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sfărămă			sfărămați
	negative		nu sfărăma			nu sfărămați

References

• sfărăma in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN