sledi

See also: sleði

Czech

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈslɛɟɪ]

Noun

sledi m

1. inflection of sleď:
   1. dative/vocative/locative singular
   2. nominative/vocative/instrumental plural

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic слѣдити (slěditi).

Verb

a sledi (third-person singular present sledește, past participle sledit) 4th conjugation

1. (obsolete) to follow

Conjugation

    conjugation of sledi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a sledi
gerund			sledind
past participle			sledit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sledesc	sledești	sledește	sledim	slediți	sledesc
	imperfect	sledeam	sledeai	sledea	sledeam	sledeați	sledeau
	simple perfect	sledii	slediși	sledi	sledirăm	sledirăți	slediră
	pluperfect	sledisem	slediseși	sledise	slediserăm	slediserăți	slediseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sledesc	să sledești	să sledească	să sledim	să slediți	să sledească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sledește			slediți
	negative		nu sledi			nu slediți

References

• sledi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN