soliloc
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French soliloque.
Noun[edit]
soliloc n (plural solilocuri)
Declension[edit]
Declension of soliloc
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) soliloc | solilocul | (niște) solilocuri | solilocurile |
genitive/dative | (unui) soliloc | solilocului | (unor) solilocuri | solilocurilor |
vocative | solilocule | solilocurilor |