spânțui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a spânțui (third-person singular present spânțuiește, past participle spânțuit) 4th conj.
- Alternative form of spânzui
Conjugation[edit]
conjugation of spânțui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a spânțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | spânțuind | ||||||
| past participle | spânțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | spânțuiesc | spânțuiești | spânțuiește | spânțuim | spânțuiți | spânțuiesc | |
| imperfect | spânțuiam | spânțuiai | spânțuia | spânțuiam | spânțuiați | spânțuiau | |
| simple perfect | spânțuii | spânțuiși | spânțui | spânțuirăm | spânțuirăți | spânțuiră | |
| pluperfect | spânțuisem | spânțuiseși | spânțuise | spânțuiserăm | spânțuiserăți | spânțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să spânțuiesc | să spânțuiești | să spânțuiască | să spânțuim | să spânțuiți | să spânțuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | spânțuiește | spânțuiți | |||||
| negative | nu spânțui | nu spânțuiți | |||||