spoi

See also: spói and спои

Polish

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈspɔ.i/
• Rhymes: -ɔi
• Syllabification: spo‧i

Verb

spoi

1. third-person singular future of spoić

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic съпоити (sŭpoiti, “to bond”), from съ- (sŭ-) +‎ поити (poiti).

Verb

a spoi (third-person singular present spoiește, past participle spoit) 4th conj.

1. to whitewash

Conjugation

    conjugation of spoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a spoi
gerund			spoind
past participle			spoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	spoiesc	spoiești	spoiește	spoim	spoiți	spoiesc
	imperfect	spoiam	spoiai	spoia	spoiam	spoiați	spoiau
	simple perfect	spoii	spoiși	spoi	spoirăm	spoirăți	spoiră
	pluperfect	spoisem	spoiseși	spoise	spoiserăm	spoiserăți	spoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să spoiesc	să spoiești	să spoiască	să spoim	să spoiți	să spoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		spoiește			spoiți
	negative		nu spoi			nu spoiți