sporovoi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a sporovoi (third-person singular present sporovoiește, past participle sporovoit) 4th conj.
- Alternative form of sporovăi
Conjugation[edit]
conjugation of sporovoi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sporovoi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sporovoind | ||||||
| past participle | sporovoit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sporovoiesc | sporovoiești | sporovoiește | sporovoim | sporovoiți | sporovoiesc | |
| imperfect | sporovoiam | sporovoiai | sporovoia | sporovoiam | sporovoiați | sporovoiau | |
| simple perfect | sporovoii | sporovoiși | sporovoi | sporovoirăm | sporovoirăți | sporovoiră | |
| pluperfect | sporovoisem | sporovoiseși | sporovoise | sporovoiserăm | sporovoiserăți | sporovoiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sporovoiesc | să sporovoiești | să sporovoiască | să sporovoim | să sporovoiți | să sporovoiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sporovoiește | sporovoiți | |||||
| negative | nu sporovoi | nu sporovoiți | |||||