strățese

Romanian

Etymology

From stră- +‎ țese.

Verb

a strățese (third-person singular present strățese, past participle strățesut) 3rd conj.

1. to interweave

Conjugation

    conjugation of strățese (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a strățese
gerund			strățesând
past participle			strățesut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strățes	strățeși	strățese	strățesem	strățeseți	strățes
	imperfect	strățeseam	strățeseai	strățesea	strățeseam	strățeseați	strățeseau
	simple perfect	strățesui	strățesuși	strățesu	strățesurăm	strățesurăți	strățesură
	pluperfect	strățesusem	strățesuseși	strățesuse	strățesuserăm	strățesuserăți	strățesuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strățes	să strățeși	să strățeasă	să strățesem	să strățeseți	să strățeasă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strățese			strățeseți
	negative		nu strățese			nu strățeseți

References

• strățese in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN