struțuleț
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]struțuleț m (plural struțuleți)
- diminutive of struț
Declension
[edit]Declension of struțuleț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) struțuleț | struțulețul | (niște) struțuleți | struțuleții |
| genitive/dative | (unui) struțuleț | struțulețului | (unor) struțuleți | struțuleților |
| vocative | struțulețule | struțuleților | ||