strungări
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a strungări (third-person singular present strungărește, past participle strungărit) 4th conj.
- to lathe
Conjugation
[edit] conjugation of strungări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a strungări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | strungărind | ||||||
past participle | strungărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | strungăresc | strungărești | strungărește | strungărim | strungăriți | strungăresc | |
imperfect | strungăream | strungăreai | strungărea | strungăream | strungăreați | strungăreau | |
simple perfect | strungării | strungăriși | strungări | strungărirăm | strungărirăți | strungăriră | |
pluperfect | strungărisem | strungăriseși | strungărise | strungăriserăm | strungăriserăți | strungăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să strungăresc | să strungărești | să strungărească | să strungărim | să strungăriți | să strungărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | strungărește | strungăriți | |||||
negative | nu strungări | nu strungăriți |