suficiență
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian sufficienza, (deprecated template usage) [etyl] Latin sufficientia.
Noun
suficiență f (uncountable)
Declension
declension of suficiență (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) suficiență | suficiența |
| genitive/dative | (unei) suficiențe | suficienței |
| vocative | suficiență, suficiențo | |