supozitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French suppositoire.
Noun[edit]
supozitor n (plural supozitoare)
Declension[edit]
Declension of supozitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) supozitor | supozitorul | (niște) supozitore | supozitorele |
genitive/dative | (unui) supozitor | supozitorului | (unor) supozitore | supozitorelor |
vocative | supozitorule | supozitorelor |