surghiunit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of surghiuni.
Noun
[edit]surghiunit m (plural surghiuniți)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | surghiunit | surghiunitul | surghiuniți | surghiuniții | |
| genitive-dative | surghiunit | surghiunitului | surghiuniți | surghiuniților | |
| vocative | surghiunitule | surghiuniților | |||
Verb
[edit]surghiunit (past participle of surghiuni)