tâmpina

Romanian

Etymology

From tâmpină.

Verb

a tâmpina (third-person singular present tâmpină, past participle tâmpinat) 1st conj.

1. to greet

Conjugation

    conjugation of tâmpina (first conjugation, no infix)

infinitive			a tâmpina
gerund			tâmpinând
past participle			tâmpinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tâmpin	tâmpini	tâmpină	tâmpinăm	tâmpinați	tâmpină
	imperfect	tâmpinam	tâmpinai	tâmpina	tâmpinam	tâmpinați	tâmpinau
	simple perfect	tâmpinai	tâmpinași	tâmpină	tâmpinarăm	tâmpinarăți	tâmpinară
	pluperfect	tâmpinasem	tâmpinaseși	tâmpinase	tâmpinaserăm	tâmpinaserăți	tâmpinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tâmpin	să tâmpini	să tâmpine	să tâmpinăm	să tâmpinați	să tâmpine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tâmpină			tâmpinați
	negative		nu tâmpina			nu tâmpinați

References

• tâmpina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN