tânguibil

Romanian

Etymology

From tângui +‎ -bii.

Adjective

tânguibil m or n (feminine singular tânguibilă, masculine plural tânguibili, feminine and neuter plural tânguibile)

1. worthy of pity

Declension

Declension of tânguibil

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	tânguibil		tânguibilă	tânguibili	tânguibile
	definite	tânguibilul		tânguibila	tânguibilii	tânguibilele
genitive/ dative	indefinite	tânguibil		tânguibile	tânguibili	tânguibile
	definite	tânguibilului		tânguibilei	tânguibililor	tânguibilelor

References

• tânguibil in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN