ticlui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown.
Verb
[edit]a ticlui (third-person singular present ticluiește, past participle ticluit) 4th conj.
- to devise
Conjugation
[edit] conjugation of ticlui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ticlui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ticluind | ||||||
| past participle | ticluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ticluiesc | ticluiești | ticluiește | ticluim | ticluiți | ticluiesc | |
| imperfect | ticluiam | ticluiai | ticluia | ticluiam | ticluiați | ticluiau | |
| simple perfect | ticluii | ticluiși | ticlui | ticluirăm | ticluirăți | ticluiră | |
| pluperfect | ticluisem | ticluiseși | ticluise | ticluiserăm | ticluiserăți | ticluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ticluiesc | să ticluiești | să ticluiască | să ticluim | să ticluiți | să ticluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ticluiește | ticluiți | |||||
| negative | nu ticlui | nu ticluiți | |||||