tristih

Romanian

Etymology

Borrowed from Ancient Greek τρίστιχος (trístikhos).

Noun

tristih n (plural tristihuri)

1. (poetry) tercet

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	tristih	tristihul	tristihuri	tristihurile
genitive-dative	tristih	tristihului	tristihuri	tristihurilor
vocative	tristihule		tristihurilor

References

• tristih in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN