trocuță
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From troacă.
Noun
[edit]trocuță f (plural trocuțe)
- diminutive of troacă
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | trocuță | trocuța | trocuțe | trocuțele |
| genitive-dative | trocuțe | trocuței | trocuțe | trocuțelor |
| vocative | trocuță, trocuțo | trocuțelor | ||