trocuță
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From troacă.
Noun[edit]
trocuță f (plural trocuțe)
- diminutive of troacă
Declension[edit]
Declension of trocuță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) trocuță | trocuța | (niște) trocuțe | trocuțele |
| genitive/dative | (unei) trocuțe | trocuței | (unor) trocuțe | trocuțelor |
| vocative | trocuță, trocuțo | trocuțelor | ||