urdi

See also: urdí and urdî

Galician

Verb

urdi

1. (reintegrationist norm) inflection of urdir:
   1. first-person singular preterite indicative
   2. second-person plural imperative

Portuguese

Verb

urdi

1. inflection of urdir:
   1. first-person singular preterite indicative
   2. second-person plural imperative

Romanian

Verb

a urdi (third-person singular present urdește, past participle urdit) 4th conj.

1. Obsolete form of urzi.

Conjugation

    conjugation of urdi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a urdi
gerund			urdind
past participle			urdit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	urdesc	urdești	urdește	urdim	urdiți	urdesc
	imperfect	urdeam	urdeai	urdea	urdeam	urdeați	urdeau
	simple perfect	urdii	urdiși	urdi	urdirăm	urdirăți	urdiră
	pluperfect	urdisem	urdiseși	urdise	urdiserăm	urdiserăți	urdiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să urdesc	să urdești	să urdească	să urdim	să urdiți	să urdească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		urdește			urdiți
	negative		nu urdi			nu urdiți

References

• urdi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN