vânătorime
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
vânătorime f (uncountable)
- collective noun for hunters
Declension[edit]
declension of vânătorime (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) vânătorime | vânătorimea |
genitive/dative | (unei) vânătorime | vânătorimei |
vocative | vânătorime, vânătorimeo |