văicări
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From vai.
Verb
[edit]a văicări (third-person singular present văicărește, past participle văicărit) 4th conj.
- to grumble
Conjugation
[edit] conjugation of văicări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a văicări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | văicărind | ||||||
| past participle | văicărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | văicăresc | văicărești | văicărește | văicărim | văicăriți | văicăresc | |
| imperfect | văicăream | văicăreai | văicărea | văicăream | văicăreați | văicăreau | |
| simple perfect | văicării | văicăriși | văicări | văicărirăm | văicărirăți | văicăriră | |
| pluperfect | văicărisem | văicăriseși | văicărise | văicăriserăm | văicăriserăți | văicăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să văicăresc | să văicărești | să văicărească | să văicărim | să văicăriți | să văicărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | văicărește | văicăriți | |||||
| negative | nu văicări | nu văicăriți | |||||