vrăvui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a vrăvui (third-person singular present vrăvuiește, past participle vrăvuit) 4th conj.
- Alternative form of vrăfui
Conjugation[edit]
conjugation of vrăvui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a vrăvui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vrăvuind | ||||||
| past participle | vrăvuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vrăvuiesc | vrăvuiești | vrăvuiește | vrăvuim | vrăvuiți | vrăvuiesc | |
| imperfect | vrăvuiam | vrăvuiai | vrăvuia | vrăvuiam | vrăvuiați | vrăvuiau | |
| simple perfect | vrăvuii | vrăvuiși | vrăvui | vrăvuirăm | vrăvuirăți | vrăvuiră | |
| pluperfect | vrăvuisem | vrăvuiseși | vrăvuise | vrăvuiserăm | vrăvuiserăți | vrăvuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vrăvuiesc | să vrăvuiești | să vrăvuiască | să vrăvuim | să vrăvuiți | să vrăvuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vrăvuiește | vrăvuiți | |||||
| negative | nu vrăvui | nu vrăvuiți | |||||