încumăta

Romanian

Verb

a încumăta (third-person singular present încumetă, past participle încumătat) 1st conj.

1. Obsolete form of încumeta.

Conjugation

    conjugation of încumăta (first conjugation, no infix)

infinitive			a încumăta
gerund			încumătând
past participle			încumătat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încumăt	încumăți	încumătă	încumătăm	încumătați	încumătă
	imperfect	încumătam	încumătai	încumăta	încumătam	încumătați	încumătau
	simple perfect	încumătai	încumătași	încumătă	încumătarăm	încumătarăți	încumătară
	pluperfect	încumătasem	încumătaseși	încumătase	încumătaserăm	încumătaserăți	încumătaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încumăt	să încumăți	să încumăte	să încumătăm	să încumătați	să încumăte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încumătă			încumătați
	negative		nu încumăta			nu încumătați

References

• încumăta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN