încumeta

Romanian

Alternative forms

• încumete, încumăta — regional

Etymology

From în + Latin committere, present active infinitive of committō, with a later change of conjugation (cf. the original, now regional, form încumete). Doublet of the borrowed comite.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.ku.meˈta/

• Audio

  (file)

• Rhymes: -a
• Hyphenation: în‧cu‧me‧ta

Verb

a încumeta (third-person singular present încumetă, past participle încumetat) 1st conj.

1. (reflexive) to dare, venture to

   Synonyms: îndrăzni, (literary) cuteza

2. (reflexive, rare) to trust, rely on [+ în (object)]

   Synonyms: se baza, se bizui, se încrede

Conjugation

    conjugation of încumeta (first conjugation, no infix)

infinitive			a încumeta
gerund			încumetând
past participle			încumetat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încumet	încumeți	încumetă	încumetăm	încumetați	încumetă
	imperfect	încumetam	încumetai	încumeta	încumetam	încumetați	încumetau
	simple perfect	încumetai	încumetași	încumetă	încumetarăm	încumetarăți	încumetară
	pluperfect	încumetasem	încumetaseși	încumetase	încumetaserăm	încumetaserăți	încumetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încumet	să încumeți	să încumete	să încumetăm	să încumetați	să încumete
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încumetă			încumetați
	negative		nu încumeta			nu încumetați

References

• încumeta in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)