înconjurare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
înconjurare f (plural nconjurări)
Declension[edit]
Declension of înconjurare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) înconjurare | înconjurarea | (niște) nconjurări | nconjurările |
| genitive/dative | (unei) nconjurări | nconjurării | (unor) nconjurări | nconjurărilor |
| vocative | înconjurare, înconjurareo | nconjurărilor | ||