aburi

Romanian

Etymology

From abur (“vapor, steam”).

Pronunciation

• (noun)
  • IPA^(key): [ˈa.burʲ]

• (verb)
  • IPA^(key): [a.buˈri]

Noun

aburi m

1. plural of abur

Verb

a aburi (third-person singular present aburește, past participle aburit) 4th conj.

1. to dampen, to moisten, to steam

Conjugation

    conjugation of aburi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a aburi
gerund			aburind
past participle			aburit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	aburesc	aburești	aburește	aburim	aburiți	aburesc
	imperfect	abuream	abureai	aburea	abuream	abureați	abureau
	simple perfect	aburii	aburiși	aburi	aburirăm	aburirăți	aburiră
	pluperfect	aburisem	aburiseși	aburise	aburiserăm	aburiserăți	aburiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să aburesc	să aburești	să aburească	să aburim	să aburiți	să aburească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		aburește			aburiți
	negative		nu aburi			nu aburiți