burzului
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Hungarian borzolni.
Verb[edit]
a burzului (third-person singular present burzuluiește, past participle burzuluit) 4th conj.
- to get angry (at someone)
Conjugation[edit]
conjugation of burzului (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a burzului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | burzuluind | ||||||
| past participle | burzuluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | burzuluiesc | burzuluiești | burzuluiește | burzuluim | burzuluiți | burzuluiesc | |
| imperfect | burzuluiam | burzuluiai | burzuluia | burzuluiam | burzuluiați | burzuluiau | |
| simple perfect | burzuluii | burzuluiși | burzului | burzuluirăm | burzuluirăți | burzuluiră | |
| pluperfect | burzuluisem | burzuluiseși | burzuluise | burzuluiserăm | burzuluiserăți | burzuluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să burzuluiesc | să burzuluiești | să burzuluiască | să burzuluim | să burzuluiți | să burzuluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | burzuluiește | burzuluiți | |||||
| negative | nu burzului | nu burzuluiți | |||||