cășuna

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *occāsionāre (possibly later changed into a form *cāssionāre, or *accāsionāre), from Latin occāsiō. Compare Italian cagionare, accagionare, Old French achoisoner (however, these may also be internally derived or formed from nouns descending from occāsiō (cf. Italian cagione, Old French achoison), in which case it is conceivable this Romanian verb may have been derived from a hypothetical noun *cășune which was since lost). Less likely from a Vulgar Latin root *casionāre, from casus (“cause”).

Pronunciation

• IPA^(key): /kəʃuˈna/

• Audio

  (file)

Verb

a cășuna (third-person singular present cășunează, past participle cășunat) 1st conj.

1. to cause, determine, bring about

   Synonyms: cauza, pricinui

2. to think of a strange or unexpected idea or thought

Conjugation

    conjugation of cășuna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cășuna
gerund			cășunând
past participle			cășunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cășunez	cășunezi	cășunează	cășunăm	cășunați	cășunează
	imperfect	cășunam	cășunai	cășuna	cășunam	cășunați	cășunau
	simple perfect	cășunai	cășunași	cășună	cășunarăm	cășunarăți	cășunară
	pluperfect	cășunasem	cășunaseși	cășunase	cășunaserăm	cășunaserăți	cășunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cășunez	să cășunezi	să cășuneze	să cășunăm	să cășunați	să cășuneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cășunează			cășunați
	negative		nu cășuna			nu cășunați

Related terms

• ocazie