definitivare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From definitiva + -re.
Noun[edit]
definitivare f (plural definitivări)
Declension[edit]
Declension of definitivare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) definitivare | definitivarea | (niște) definitivări | definitivările |
| genitive/dative | (unei) definitivări | definitivării | (unor) definitivări | definitivărilor |
| vocative | definitivare, definitivareo | definitivărilor | ||