orienta

Esperanto

Adjective

orienta (plural orientaj, accusative singular orientan, accusative plural orientajn)

1. east, eastern

Synonyms

• (neologism) eosta

Antonyms

• okcidenta
• (neologism) uesta

Usage notes

See usage notes under eosto.

See also

NoOk No NoOr Ok Or SuOk Su SuOr

NW N NE W E SW S SE

---

French

Verb

orienta

1. third-person singular past historic of orienter

Anagrams

• notaire, noterai, renotai

---

Italian

Verb

orienta

1. third-person singular present indicative of orientare
2. second-person singular imperative of orientare

Anagrams

• aretino, noterai, onerati, orinate, orniate, rateino, reatino, tenario, tonerai, troiane

---

Romanian

Etymology

French orienter

Pronunciation

• IPA: [o.ri.enˈta]

Verb

a orienta 1st conj.

1. (transitive) to orientate; to direct

Conjugation

    conjugation of orienta (First conjugation)

infinitive			a orienta
gerund			orientând
past participle			orientat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	orientez	orientezi	orientează	orientăm	orientați	orientează
	imperfect	orientam	orientai	orienta	orientam	orientați	orientau
	simple perfect	orientai	orientași	orientă	orientarăm	orientarăți	orientară
	pluperfect	orientasem	orientaseși	orientase	orientaserăm	orientaserăți	orientaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să orientez	să orientezi	să orienteze	să orientăm	să orientați	să orienteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		orientează			orientați
	negative		nu orienta			nu orientați

Derived terms

• orientare

---

Spanish

Verb

orienta (infinitive orientar)

1. Third-person singular (él, ella, also used with usted^?) present indicative form of orientar.
2. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of orientar.