prigoni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic пригонити (prigoniti), from при- (pri-) + гонити (goniti), from Proto-Slavic *goniti (“to chase, to persecute”).
Verb[edit]
a prigoni (third-person singular present prigonește, past participle prigonit) 4th conj.
- to persecute
Conjugation[edit]
conjugation of prigoni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a prigoni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | prigonind | ||||||
| past participle | prigonit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | prigonesc | prigonești | prigonește | prigonim | prigoniți | prigonesc | |
| imperfect | prigoneam | prigoneai | prigonea | prigoneam | prigoneați | prigoneau | |
| simple perfect | prigonii | prigoniși | prigoni | prigonirăm | prigonirăți | prigoniră | |
| pluperfect | prigonisem | prigoniseși | prigonise | prigoniserăm | prigoniserăți | prigoniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să prigonesc | să prigonești | să prigonească | să prigonim | să prigoniți | să prigonească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | prigonește | prigoniți | |||||
| negative | nu prigoni | nu prigoniți | |||||