ruginit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From the past participle of rugini (“to rust”).
Adjective[edit]
ruginit
Declension[edit]
Declension of ruginit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | ruginit | ruginită | ruginiți | ruginite | ||
definite | ruginitul | ruginita | ruginiții | ruginitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | ruginit | ruginite | ruginiți | ruginite | ||
definite | ruginitului | ruginitei | ruginiților | ruginitelor |
Verb[edit]
ruginit
- past participle of rugini