sfărâma
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a sfărâma (third-person singular present sfărâmă, past participle sfărâmat) 1st conj.
- (transitive, reflexive) to break, shatter
- Synonym: zdrobi
Conjugation[edit]
conjugation of sfărâma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a sfărâma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sfărâmând | ||||||
| past participle | sfărâmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sfărâm | sfărâmi | sfărâmă | sfărâmăm | sfărâmați | sfărâmă | |
| imperfect | sfărâmam | sfărâmai | sfărâma | sfărâmam | sfărâmați | sfărâmau | |
| simple perfect | sfărâmai | sfărâmași | sfărâmă | sfărâmarăm | sfărâmarăți | sfărâmară | |
| pluperfect | sfărâmasem | sfărâmaseși | sfărâmase | sfărâmaserăm | sfărâmaserăți | sfărâmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sfărâm | să sfărâmi | să sfărâme | să sfărâmăm | să sfărâmați | să sfărâme | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sfărâmă | sfărâmați | |||||
| negative | nu sfărâma | nu sfărâmați | |||||