triumfător
Jump to navigation
Jump to search
See also: triumfator
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French triomphateur. By surface analysis, triumfa + -ător.
Adjective[edit]
triumfător m or n (feminine singular triumfătoare, masculine plural triumfători, feminine and neuter plural triumfătoare)
Declension[edit]
Declension of triumfător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | triumfător | triumfătoare | triumfători | triumfătoare | ||
| definite | triumfătorul | triumfătoarea | triumfătorii | triumfătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | triumfător | triumfătoare | triumfători | triumfătoare | ||
| definite | triumfătorului | triumfătoarei | triumfătorilor | triumfătoarelor | |||