vântura
Definition from Wiktionary, the free dictionary
Contents |
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From Latin root *ventulare, from ventilāre, present active infinitive of ventilō.
Verb[edit]
a vântura (third-person singular present vântură, past participle vânturat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of vântura (First conjugation)
| infinitive | a vântura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vânturând | ||||||
| past participle | vânturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vântur | vânturi | vântură | vânturăm | vânturați | vântură | |
| imperfect | vânturam | vânturai | vântura | vânturam | vânturați | vânturau | |
| simple perfect | vânturai | vânturași | vântură | vânturarăm | vânturarăți | vânturară | |
| pluperfect | vânturasem | vânturaseși | vânturase | vânturaserăm | vânturaserăți | vânturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vântur | să vânturi | să vânture | să vânturăm | să vânturați | să vânture | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vântură | vânturați | |||||
| negative | nu vântura | nu vânturați | |||||
