zice
Definition from Wiktionary, the free dictionary
Contents |
Romanian [edit]
Etymology [edit]
From Latin dīcere, present active participle of dīcō.
Pronunciation [edit]
- IPA: [ˈzitʃe]
Verb [edit]
a zice (third-person singular present zice, past participle zis) 3rd conj.
- to say
Conjugation [edit]
zice (third conjugation)
| infinitive | a zice | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | zicând | ||||||
| past participle | zis | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | zic | zici | zice | zicem | ziceți | zic | |
| imperfect | ziceam | ziceai | zicea | ziceam | ziceați | ziceau | |
| simple perfect | zisei | ziseși | zise | ziserăm | ziserăți | ziseră | |
| pluperfect | zisesem | ziseseși | zisese | ziseserăm | ziseserăți | ziseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să zic | să zici | să zică | să zicem | să ziceți | să zică | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | zi | ziceți | |||||
| negative | nu zice | nu ziceți | |||||
Usage notes [edit]
Though zice is less commonly used than spune, the imperative form zi is used rather frequently. When used in this form, a dative pronoun is not commonly used. Pronouns are more commonly used with the imperative spune, eg spune-mi or spune-le.
