îmbucătățire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From îmbucătăți + -re.
Noun[edit]
îmbucătățire f (plural mbucătățiri)
Declension[edit]
Declension of îmbucătățire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) îmbucătățire | îmbucătățirea | (niște) mbucătățiri | mbucătățirile |
| genitive/dative | (unei) mbucătățiri | mbucătățirii | (unor) mbucătățiri | mbucătățirilor |
| vocative | îmbucătățire, îmbucătățireo | mbucătățirilor | ||
References[edit]
- îmbucătățire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN