împărăți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From împărat.
Verb[edit]
a împărăți (third-person singular present împărățește, past participle împărățit) 4th conj.
- to reign
Conjugation[edit]
conjugation of împărăți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a împărăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împărățind | ||||||
| past participle | împărățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împărățesc | împărățești | împărățește | împărățim | împărățiți | împărățesc | |
| imperfect | împărățeam | împărățeai | împărățea | împărățeam | împărățeați | împărățeau | |
| simple perfect | împărății | împărățiși | împărăți | împărățirăm | împărățirăți | împărățiră | |
| pluperfect | împărățisem | împărățiseși | împărățise | împărățiserăm | împărățiserăți | împărățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împărățesc | să împărățești | să împărățească | să împărățim | să împărățiți | să împărățească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împărățește | împărățiți | |||||
| negative | nu împărăți | nu împărățiți | |||||