împăuna
Romanian
Etymology
From păun. Cf. French pavaner.
Verb
a împăuna (third-person singular present împăunează, past participle împăunat) 1st conj.
- to strut one's stuff, put on airs, inflate oneself, swagger, act conceited
Conjugation
conjugation of împăuna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împăuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împăunând | ||||||
| past participle | împăunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împăunez | împăunezi | împăunează | împăunăm | împăunați | împăunează | |
| imperfect | împăunam | împăunai | împăuna | împăunam | împăunați | împăunau | |
| simple perfect | împăunai | împăunași | împăună | împăunarăm | împăunarăți | împăunară | |
| pluperfect | împăunasem | împăunaseși | împăunase | împăunaserăm | împăunaserăți | împăunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împăunez | să împăunezi | să împăuneze | să împăunăm | să împăunați | să împăuneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împăunează | împăunați | |||||
| negative | nu împăuna | nu împăunați | |||||