împlânta

See also: implanta and implantá

Romanian

Etymology

From în + Latin plantāre, present active infinitive of plantō, or from implantō. Compare Aromanian plãntu, plãntari.

Verb

a împlânta (third-person singular present împlântă, past participle împlântat) 1st conj.

1. to stick or thrust into
2. to plant (set or place something firmly)

Conjugation

    conjugation of împlânta (first conjugation, no infix)

infinitive			a împlânta
gerund			împlântând
past participle			împlântat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împlânt	împlânți	împlântă	împlântăm	împlântați	împlântă
	imperfect	împlântam	împlântai	împlânta	împlântam	împlântați	împlântau
	simple perfect	împlântai	împlântași	împlântă	împlântarăm	împlântarăți	împlântară
	pluperfect	împlântasem	împlântaseși	împlântase	împlântaserăm	împlântaserăți	împlântaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împlânt	să împlânți	să împlânte	să împlântăm	să împlântați	să împlânte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împlântă			împlântați
	negative		nu împlânta			nu împlântați

Synonyms

• (stick): înfige
• (plant): planta

Derived terms

• împlântare

Related terms

• implanta
• plântă