împrejurare

Romanian

Etymology

From împrejura + -re.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨm.pre.ʒuˈra.re/

Noun

împrejurare f (plural împrejurări)

1. circumstance, situation, occurrence

   Synonym: circumstanță

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	împrejurare	împrejurarea	împrejurări	împrejurările
genitive-dative	împrejurări	împrejurării	împrejurări	împrejurărilor
vocative	împrejurare, împrejurareo		împrejurărilor