înțelepciune

Romanian

Alternative forms

• ынцелепчуне (înțelepciune) — post-1930s Cyrillic spelling

Etymology

Inherited from Late Latin intellectiōnem, accusative singular of intellectiō, from intellēctus, from Latin intellegō.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.t͡se.lepˈt͡ʃu.ne/
• Rhymes: -une
• Hyphenation: în‧țe‧lep‧ciu‧ne

Noun

înțelepciune f (uncountable)

1. wisdom, sapience, discernment

   Synonyms: sapiență, judecată, sagacitate, minte

   cu înțelepciune ― wisely (literally, “with wisdom”)

2. (obsolete) knowledge

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	înțelepciune	înțelepciunea
genitive-dative	înțelepciuni	înțelepciunii
vocative	înțelepciune, înțelepciuneo

Related terms

• înțelept
• înțelege

Further reading

• “înțelepciune”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026