înavuți
Romanian
Etymology
Verb
a înavuți (third-person singular present înavuțește, past participle înavuțit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of înavuți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înavuți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înavuțind | ||||||
| past participle | înavuțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înavuțesc | înavuțești | înavuțește | înavuțim | înavuțiți | înavuțesc | |
| imperfect | înavuțeam | înavuțeai | înavuțea | înavuțeam | înavuțeați | înavuțeau | |
| simple perfect | înavuții | înavuțiși | înavuți | înavuțirăm | înavuțirăți | înavuțiră | |
| pluperfect | înavuțisem | înavuțiseși | înavuțise | înavuțiserăm | înavuțiserăți | înavuțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înavuțesc | să înavuțești | să înavuțească | să înavuțim | să înavuțiți | să înavuțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înavuțește | înavuțiți | |||||
| negative | nu înavuți | nu înavuțiți | |||||