încăiera
Romanian
Etymology
Uncertain. Either from caier or from Vulgar Latin root *incavellāre, from Late Latin cavella.
Verb
a încăiera (third-person singular present încaieră, past participle încăierat) 1st conj.
- (reflexive) to come to grips, quarrel, row, start fighting
Conjugation
conjugation of încăiera (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încăiera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încăierând | ||||||
| past participle | încăierat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încaier | încaieri | încaieră | încăierăm | încăierați | încaieră | |
| imperfect | încăieram | încăierai | încăiera | încăieram | încăierați | încăierau | |
| simple perfect | încăierai | încăierași | încăieră | încăierarăm | încăierarăți | încăierară | |
| pluperfect | încăierasem | încăieraseși | încăierase | încăieraserăm | încăieraserăți | încăieraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încaier | să încaieri | să încaiere | să încăierăm | să încăierați | să încaiere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încaieră | încăierați | |||||
| negative | nu încăiera | nu încăierați | |||||