încăla
Romanian
Etymology
Probably from Vulgar Latin incallare, from Latin callēre, present active infinitive of calleō (“be calloused, hardened, grow hard”).
Verb
a încăla (third-person singular present încală, past participle încălat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of încăla (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încăla | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încălând | ||||||
| past participle | încălat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încal | încali | încală | încălăm | încălați | încală | |
| imperfect | încălam | încălai | încăla | încălam | încălați | încălau | |
| simple perfect | încălai | încălași | încălă | încălarăm | încălarăți | încălară | |
| pluperfect | încălasem | încălaseși | încălase | încălaserăm | încălaserăți | încălaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încal | să încali | să încale | să încălăm | să încălați | să încale | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încală | încălați | |||||
| negative | nu încăla | nu încălați | |||||